Autor: Marian Burtoi
Mi-apari în cale fulgerând himere,
Prin gândul meu, cu-al patimii tumult,
Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere,
Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult!
Simt că prin tine se deschide o lume
Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult,
Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume,
Aș vrea să știi că îmi doresc mai mult!
Iar dacă norii scutură petale
Și-n al tău cer tomnatic, mohorât,
Eu tot mai sper că vei găsi o cale
Să-mi spui c-ai vrea și tu mai mult de-atât!
duminică, 23 octombrie 2016
duminică, 16 octombrie 2016
Te-am adunat pe suflet
Autor: Camelia Stan
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
Când altă noapte-n infinituri piere
Doi maci am pus pe umărul tău stâng!
Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
Şi încă mai privesc la dalbe spice,
Dar am omis, în graba mea precară,
Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
C-ar fi banal să nu exişti cu mine
Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
De-am mai avea şi vise prea puţine
Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!
Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
Că nu avem meniri spre a-nţelege
Popasul lung în drumul solitar.
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
Când altă noapte-n infinituri piere
Doi maci am pus pe umărul tău stâng!
Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
Şi încă mai privesc la dalbe spice,
Dar am omis, în graba mea precară,
Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
C-ar fi banal să nu exişti cu mine
Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
De-am mai avea şi vise prea puţine
Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!
Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
Că nu avem meniri spre a-nţelege
Popasul lung în drumul solitar.
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)