Demonul -în viziunea pictorului Mikhail Vrubel
În poemul ”Demonul”, geniul singuratic este simbolizat prin ființa biblicului înger căzut. Izgonit din Paradis, el își amintește de vremea când strălucea ca heruvim, „setos de-a ști“. Proscris, el rătăceste, „stapân pe-acest mărunt pământ“, și se îndrăgostește de frumoasa Tamara, prințesa georgiană, fiica lui Gudal, încercând astfel sa învingă solitudinea.( Wikipedia).
FRAGMENTE DIN POEM:
Ți-am pus puterea-mi la picioare
Și drept icoană te-am ales.
Dă-mi dragostea ce se-nfiripă,
Dau nemurirea mea pe-o clipă;
Tamara, crede-mi sfântul țel:
Că-n dragoste, precum și-n ură,
Eu sunt statornic, eu nu-nșel !
Eu, fiul hăurilor reci,
Spre stele te-oi purta de mână;
Vei fi pe univers stăpână
Și draga mea vei fi pe veci;
Privi-vei lumea de departe,
Neîncercând compătimiri,
Pământul – fără fericiri
Și frumusețe, fără moarte –
...
Din nestemate-ți voi zidi
Palate fără de pereche;
M-oi cufunda în mări, ca vântul,
Voi săgeta spre stele,-n zbor,
Ți-oi dărui întreg pământul –
Iubește-mă !…
***
Jurământul Demonului
Mă jur pe-ntâia zi a firii
Mă jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe veșnic adevăr mă jur
Mă jur pe chinul prăbușirii
Pe sacrul biruinței dor
Mă jur pe clipa întâlnirii
Pe-amenințarea despărțirii
Pe visul meu nepieritor
Mă jur pe duhuri, pe înfrângeri
Pe goana lor din loc în loc
Mă jur pe veghetorii îngeri
Vrăjmași cu paloșe de foc
Mă jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca să-mi rămâi
Mă jur pe ultima-ți privire
Mă jur pe lacrima-mi dintâi
Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere
Revarsă-al buzelor prinos
Pe părul lung și mătăsos
Pe fericire și durere
Pe dragostea ce-ți port duios.
Mă jur să fug de răzbunare
Mă jur sa nu mai fiu trufaș
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al răului făptaș
Vreau să mă rog, vreau să iubesc
În bine iar să cred voiesc.
...........................
Tamara, crede-mi sfântul țel
Că-n dragoste precum și-n ură
Eu sunt statornic, eu nu-nșel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu