Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

vineri, 14 iunie 2013

Poemul” DEMONUL”-M. Lermontov

Demonul -în viziunea pictorului Mikhail Vrubel

În poemul ”Demonul”, geniul singuratic este simbolizat prin ființa biblicului înger căzut. Izgonit din Paradis, el își amintește de vremea când strălucea ca heruvim, „setos de-a ști“. Proscris, el rătăceste, „stapân pe-acest mărunt pământ“, și se îndrăgostește de frumoasa Tamara, prințesa georgiană, fiica lui Gudal, încercând astfel sa învingă solitudinea.( Wikipedia).

FRAGMENTE  DIN POEM:
                           Ți-am pus puterea-mi la picioare
                           Și drept icoană te-am ales.
                           Dă-mi dragostea ce se-nfiripă,
                           Dau nemurirea mea pe-o clipă;
                           Tamara, crede-mi sfântul țel:
                           Că-n dragoste, precum și-n ură,
                           Eu sunt statornic, eu nu-nșel !
                           Eu, fiul hăurilor reci,
                           Spre stele te-oi purta de mână;
                           Vei fi pe univers stăpână
                           Și draga mea vei fi pe veci;
                           Privi-vei lumea de departe,
                           Neîncercând compătimiri,
                           Pământul – fără fericiri
                           Și frumusețe, fără moarte –
                           ...
                          Din nestemate-ți voi zidi
                          Palate fără de pereche;
                          M-oi cufunda în mări, ca vântul,
                          Voi săgeta spre stele,-n zbor,
                          Ți-oi dărui întreg pământul –
                          Iubește-mă !…

***
                          Jurământul Demonului

                          Mă jur pe-ntâia zi a firii
                          Mă jur pe ultimu-i azur
                          Pe blestemul nelegiuirii
                          Pe veșnic adevăr mă jur
                          Mă jur pe chinul prăbușirii
                          Pe sacrul biruinței dor
                          Mă jur pe clipa întâlnirii
                          Pe-amenințarea despărțirii
                          Pe visul meu nepieritor
                          Mă jur pe duhuri, pe înfrângeri
                          Pe goana lor din loc în loc
                          Mă jur pe veghetorii îngeri
                          Vrăjmași cu paloșe de foc
                          Mă jur pe iad, pe cer, pe fire
                          Pe tine jur, ca să-mi rămâi
                          Mă jur pe ultima-ți privire
                          Mă jur pe lacrima-mi dintâi
                          Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere
                          Revarsă-al buzelor prinos
                          Pe părul lung și mătăsos
                          Pe fericire și durere
                          Pe dragostea ce-ți port duios.
                          Mă jur să fug de răzbunare
                          Mă jur sa nu mai fiu trufaș
                          De azi din lume va dispare
                          Cel ce-i al răului făptaș
                          Vreau să mă rog, vreau să iubesc
                          În bine iar să cred voiesc.
                          ...........................
                         Tamara, crede-mi sfântul țel
                         Că-n dragoste precum și-n ură
                         Eu sunt statornic, eu nu-nșel


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu